Placintă cu spanac

Hristos a înviat!

Suntem în a doua zi de Paste şi sărbatorim pe cei care poartă numele de Gheorghe, Geta, Gheorghita..
La multi ani !

Pentru că nu am reuşit în timp util să public aşa cum am promis reţeta pentru plăcinta cu spanac, o fac cu o întârziere de câteva zile, cu rugamintea să-mi iertaţi nerespectarea promisiunii.
Plăcinta cu spanac, este o variantă a drobului de miel, atât de controversat în ultimii ani, de catre iubitorii de animale. Eu am avut pe masa de Paşte şi miel, dar am încercat şi varianta cu spanac.

Să stiţi că a fost foarte apreciată, iar gustul desăvârşit al spanacului, combinat cu urda, m-a ambiţionat să doresc a o  pregăti şi în viitor, sperând să devină parte din obiceiurile casei. Tot suntem europeni şi împletirea tradiţiilor între locuitorii  diferitelor zone e musai să fie si culinară, pentru că această plăcintă este specifică zonei Liguria, din partea nord- vestică a mult iubitei Italia, fiind pregatită cu precădere de Paşte.

Probabil  consideraţi că răpeşte prea mult timp pregătirea acestei plăcinte, dar să ştiţi că efortul şi rezultatul final merită.

Ingredientele plăcintei cu spanac, pentru  o tava cu diametrul de 28 cm.

Aluatul plăcintei:

- 450 gr. faină
- 30 ml ulei
- 250 ml apă rece
- 1 linguriţă sare

Umplutura plăcintei:

- 1 kg. spanac crud
- 500 gr. urdă
- 250-300 gr.  parmezan (depinde de gust)
- 3 ouă
- sare
- piper
- un căţel usturoi sau usturoi verde cu tot cu frunze. Eu am folosit usturoi verde, de fapt un pesto de
  usturoi verde.

Suplimentar

- un gălbenuş bătut bine cu furculiţa
- 2 linguri ulei măsline
- 6, 7 ouă.

Pregătirea foilor de plăcintă:

Intr-un bol se amestecă făina, sarea, uleiul şi apa rece.

In final, se obţine un aluat deosebit de maleabil, care se înveleşte în folie alimentară şi se ţine la frigider în jur de 40 minute.

Pregătirea umpluturii:

Puteţi folosi  spanac gata pregătit, cumpărat din hipermarket.
Pentru că e primavară şi pieţele abundă de verdeţuri, eu am optat pentru varianta utilizării
spanacului din punga cu care m- am întors de la piaţa.
Spanacul cu tot cu codiţe, l-am pus într-un lighean cu apă rece, să se odihnească 2, 3 ore.
Când am considerat că a stat suficient în apă, astfel încât toate substanţele cu care a fost stropit să părăsească delicatele şi proaspetele frunze, am dus pe aragaz o cratiţă de 6,7 litri  cu apă , în care am dizolvat şi 2 liguriţe rase de sare.
In paralel mi-am pregatit şi un vas cu apa rece, în care am aruncat  câteva cuburi de gheată.
In momentul în care  apa din  cratiţa a început să fiarbă, am închis ochiul şi am dat drumul la spanacul scurs de apa  în care a stat în aşteptare.
Am opărit practic spanacul cam un minut şi apoi cu paleta l-am trecut rapid în vasul cu apă rece, pentru a opri procesul fierberii şi a-i păstra şi culoarea superbă.
L-am scos din apa rece şi l-am stors bine, ce a rezultat puteti vedea:

Indiferent că aţi optat pentru o variantă sau alta ( în cazul folosirii spanacului), ceea ce urmeaza, este practic pregătirea propriu-zisă a umpluturii.
Intr-o tigaie se încălzeşte puţin ulei de măsline, în care se ţine câteva secunde căţelul de usturoi. Acesta  se scoate rapid, când uleiul începe să se incingă şi se adauga spanacul.
Se soteaza spanacul câteva minute, apoi se muta într-o strecuratoare unde se lasă putin, timp în care se şi răceşte, pentru că trebuie iaraşi stors  şi tocat mai marunt, dacă vi se par codiţele sau frunzele măricele.

Eu nu am insistat prea mult cu tocatul, pentru că nu am vrut să fie piure.

Am bătut cele două ouă, le-am adăugat la domnul verde, am frământat urda şi am adaugat-o şi pe ea.
Parmezanul l-am dat pe răzătoare.

şi am preparat un pesto de usturoi, în final rezultând o combinaţie deosebit de aromată. Evident că am sărat şi piperat în funcţie de gustul meu.

Scoatem aluatul de la frigider şi-l împărţim în patru bucaţi, două mai mari şi două mai mici.
Pregătim tava în care vom coace plăcinta, o ungem bine cu un unt de calitate .
Intindem prima bucată mai mare de aluat, foarte, foarte subţire, apoi o rulam pe sucitor şi o aşezam în tavă, cu marginile astfel încât să depăşească pereţii tăvii.
O ungem cu ulei de măsline şi apoi o întindem şi pe cea de a doua bucată mai mare de aluat.
O suprapunem pe prima foaie şi ungem cu o pană un gălbenuş de ou, cea de a doua foaie de aluat. Am folosit acest artificiu cu galbenuşul de ou, pentru că fiind foarte multă compoziţie, atunci când coacem tarta, e posibil ca blatul de pe fundul tăvii să ramână crud.

In tava astfel pregătită, adăugăm bunătatea de spanac, îmbalsămat cu usturoi şi brânzeturi, care deja este pregătit şi ne aşteaptă cuminte să-şi intre în rol.
In acest moment intervine creativitatea şi atenţia dumneavoastră.
Puteţi folosi ouă fierte sau crude, eu am optat pentru varinta nefierte.
Am facut câteva cuiburi în compoziţie şi le-am umplut cu ce vedeţi.

Pe masa de lucru mai avem cele două bucăţi mai mici de aluat crud, pe care iarăşi le întindem foarte subţiri, ele devenind capace la cuibul nostru de ouă. Evident că nu trebuie să uităm să le ungem cu puţin ulei de masline între ele.

Ornam tarta cum dorim, eu am presărat doar puţin susan negru şi o ducem la cuptor.
Este gata când trece testul scobitorii şi când capacul cuibuşorului s-a rumenit .

Cum spuneam si la început, este o variantă pentru tradiţionalul drob sau varianta de drob pentru vegetarieni.

Paste cu lumină si fericire!