Bucataria cu Delicatese

      Ieri a plouat toată ziua și aseară, deși început de mai, era destul de rece și mohorât. Mi-a trecut ca un fulger ideea de a-mi face un ceai de ghimbir pentru a mă încălzi.       Umblând în lada de la frigider, am constatat că tot ce era ghimbir, trebuia consumat cât mai rapid.       Așa că, într-o primă etapă l-am curațat, cochetând cu ideea de a-l mura sau confia.       Chiar dacă suntem în plină perioadă a dulciurilor, normal câștigătoare trebuia să fie murătura, în schimb eu am mers tot pe linia dulciurilor. Probabil când îmi voi reface proviziile de ghimbir, voi pregăti și un borcănel de murătură ghimbirească.       Bănuiesc că nu este o noutate pentru voi, ghimbirul e una din cele mai sănătoase rădăcini, ca să nu mai vorbim de versatilitatea acesteia.       Se folosește ghimbir ca medicament, deosebit de util în accelerarea proceselor digestive și a metabolismului. In combinație cu lămâia, este deosebit de eficient în combaterea răcelii ș

          Nimic nu se compară cu mirosul de portocală sau lamâie adevărată. Când spun adevărată, mă refer la acele lămâi sau portocale, culese din copacii nestropiți, proaspete și bine hidratate. Dacă mai adăugăm și avantajul de a avea o prietenă, care te poate aproviziona cu asemenea raritați în țara noastră, se cheama că ești o norocoasă. Ei bine, eu sunt una din puținele norocoase, care au primit asemenea fructe și evident că am încercat să nu le irosesc.          Sa revenim la ceea ce numim impropriu "tartă cu lamâie". Dacă spun "paradis de tartă" nu exagerez. Combinația de miros, culoare și gust, atinge un asemena grad de exaltare a simțurilor noastre, încât zici ca ai ajuns pe nori plutitori. Prepararea tartei: Ingredientele blatului pentru o tava de 28 cm: - 250 gr. faină - 125 gr. unt cu cel putin 80% grăsime, foarte rece - un galbenuș - 2 linguri de zahăr - câteva linguri de apă rece (cantitate variabilă, în funcție de cerința aluatului).

Hristos a înviat! Suntem în a doua zi de Paste şi sărbatorim pe cei care poartă numele de Gheorghe, Geta, Gheorghita.. La multi ani ! Pentru că nu am reuşit în timp util să public aşa cum am promis reţeta pentru plăcinta cu spanac, o fac cu o întârziere de câteva zile, cu rugamintea să-mi iertaţi nerespectarea promisiunii. Plăcinta cu spanac, este o variantă a drobului de miel, atât de controversat în ultimii ani, de catre iubitorii de animale. Eu am avut pe masa de Paşte şi miel, dar am încercat şi varianta cu spanac. Să stiţi că a fost foarte apreciată, iar gustul desăvârşit al spanacului, combinat cu urda, m-a ambiţionat să doresc a o  pregăti şi în viitor, sperând să devină parte din obiceiurile casei. Tot suntem europeni şi împletirea tradiţiilor între locuitorii  diferitelor zone e musai să fie si culinară, pentru că această plăcintă este specifică zonei Liguria, din partea nord- vestică a mult iubitei Italia, fiind pregatită cu precădere de Paşte. Probabil